Costurile de investiție și de exploatare scad prin intermediul armăturilor cu economie de apă – și în cazul certificării LEED, BREEAM și DGNB
Durata lecturii 15 minute
Economisirea de energie și de apă nu sunt subiecte importante ale prezentului și viitorului. De aceea, revoluția energetică în domeniul clădirilor se poate obține doar cu ajutorul domeniului de instalații sanitare. Cantități reduse de apă consumate la toate punctele de curgere, așa cum este obișnuit în cazul certificărilor ecologice ale clădirilor precum LEED, BREEAM și DGNB, duc la un consum redus de apă și în cazul apei calde și la un consum redus de energie. Ce efecte au astfel de măsuri asupra costurilor de investiții în cazul instalațiilor de apă potabilă, a ilustrat Luca Güsgen, proprietarul firmei Güsgen Heizung Klima Sanitär din Soest, Nordrhein-Westfalen, în cadrul lucrării sale de licență. În calitate de partener în cadrul practicii l-a avut alături pe expertul SCHELL pentru igiena apei potabile, Dr. Peter Arens.
Lucrarea de licență în domeniul instalațiilor sanitare revelă economisiri în legătură cu costurile de investiție
Analiza datelor climatice DWD ca bază teoretică
LEED, BREEAM și DGNB – chibzuință oferită în cadrul clădirilor existente
În cadrul proiectărilor se vor lua în considerare debitele de calcul reduse (DIN 1988-300)
Exemplu din practică: recalcularea unei clădiri rezidențiale cu șase unități
Proiectarea cu valori reduse scade costurile de investiții și de exploatare
Lucrarea de licență în domeniul instalațiilor sanitare revelă economisiri în legătură cu costurile de investiție
Lucrarea de licență poate furniza rezultate interesante care sunt importante pentru domeniul instalațiilor sanitare. Întrucât Luca Güsgen a comunicat așa cum a formulat Dr. Peter Arens „potențialul economic al poate singurei măsuri ecologice care scade direct costurile de investiție și de asemenea costurile de exploatare fără a pune în pericol igiena apei potabile”. Acest articol de specialitate din IKZ și din BundesBauBlatt arată economisiri de până la 40 % din greutate la țevi și conectori și până la 40 % în legătură cu costurile pentru apă și apă uzată. Acestea s-au calculat în baza unei case cu 6 unități rezidențiale.
Analiza datelor climatice DWD ca bază teoretică
Subiectul lucrării de licență în vederea depunerii la Fachhochschule Südwestfalen a fost stabilit de Dr. Peter Arens: se numește „Instalația de apă potabilă: efectele unui consum redus de apă potabilă în condițiile unor exigențe crescute de igienă a apei potabile.” În partea teoretică a lucrării, Luca Güsgen s-a ocupat cu evaluarea datelor climatice ale Serviciului Meteorologic German (DWD).
Creșterea numărului de zile fierbinți și a necesarului crescut de apă
Datele climatice ale DWD arată printre altele o creștere clară a tendinței liniare a temperaturilor în intervalul din 1881 până în 2022 de plus 2,2 K (fig. 1). În opoziție cu acestea nu există încă nicio tendință legată de cantități de precipitații scăzute: în baza mediilor anuale respective ale anomaliilor de precipitații în intervalul din 1881 până în 2022, cantitatea de precipitații scade în Germania vara în prezent, dar cresc în mod clar în timpul iernii (fig. 2 și 3).
Acest lucru ar putea fi liniștitor, dar conform modelelor actuale de calcul climatic se poate considera că precipitațiile vor cădea vara cu până la 40 % mai puțin, în timp ce iarna și toamna ar putea să crească, se spune în lucrarea de licență. În cadrul bilanțului autorii Krahe/Nilson (2020) pornesc de la premisa că de fapt cantitățile de precipitații vor crește în total cu 2,5 %. Totuși cantitățile de apă disponibile vor scădea cu aproximativ 10 % întrucât va exista o rată de evaporare mai ridicată determinată de temperaturi la nivelul suprafeței terestre și de apă. Dă de gândit însă în acest context de asemenea faptul că necesarul de apă va crește clar în agricultură.
Determinarea posibilităților de economisire fără afectarea igienei apei potabile
În fața acestui context Luca Güsgen a avut ca obiectiv prin intermediul lucrării sale determinarea posibilităților existente astăzi pentru minimizarea consumului de apă în gospodării. Acest lucru trebuie să se realizeze fără pierderi în ceea ce privește confortul sau afectări ale igienei apei potabile. Întrucât fără un confort suficient în legătură cu spălatul mâinilor și la duș sau în cazul afectării calității apei potabile acceptabilitatea și utilitatea unor astfel de măsuri de economisire ar fi puse în pericol.
Certificare LEED, BREEAM și DGNB – chibzuință oferită în cadrul clădirilor existente
Trei dintre cele mai mari sisteme pentru certificarea ecologică a clădirii – LEED, BREEAM și DGNB – promovează chiar reducerea consumului de apă în clădirile noi și cele existente, dar nu iau în considerare în acest sens întrebările legate de păstrarea calității apei. În total reducerea consumului de apă reprezintă în funcție de sistemul de cerificare între 2,3 și 10 % din totalul numărului de puncte. Dr. Peter Arens dă în acest sens de gândit: „Pot doar să trag un semnal de alarmă pentru reducerea randamentului armăturilor de probare în clădirile existente sub debitul de calcul care a stat la baza dimensionării conductelor. Dacă, de exemplu, consumul de apă a unei clădirii existente a fost redus cu până la 50 % ar avea urmări pentru calitatea apei. Întrucât în instalația de apă potabilă existentă s-ar ajunge la un „ambuteiaj”, metaforic vorbind, a apei potabile prin curgerea defectuoasă. Ca urmare poate fi o acumulare a componentelor materiale și o înmulțire excesivă a bacteriilor.”
Expertul în igiena apei potabile adaugă: „În plus trebuie să ne punem întrebarea dacă o baterie de lavoar cu 1,32 l/min ca la LEED economisește într-adevăr mai multă apă decât una de 3 l/min, întrucât este necesară întotdeauna o anumită cantitate de apă pentru a clăti, de exemplu, săpunul de pe mâini. De aceea un proces de spălare la o armătură cu 1,32 l/min durează pur și simplu mai mult timp, ceea ce nu ar avea ca urmare nicio economisire, ci doar o pierdere clară în ceea ce privește confortul.” Economisirile menționate prin certificare nu garantează automat succesul și pot pune în pericol, după caz, igiena apei potabile în cadrul clădirii existente.
În cadrul proiectărilor se vor lua în considerare debitele de calcul reduse (DIN 1988-300)
Pentru a realiza potențiale crescute de economisire în construcțiile noi este necesară respectarea debitelor de calcul reduse ale armăturilor de probare. Acestea duc la instalații de apă potabilă „mai suple” și astfel mai eficiente ca și costuri. Conform Tabelului 2 din DIN 1988-300 există trei grupe ale presiunilor minime de curgere și ale debitelor de calcul din care sunt înregistrate valorile tabelare, de regulă singure, în software-ul de proiectare pentru instalații de apă potabilă În nota de subsol la Tabelul 2 este înregistrat și la „Indicații importante” că debitele de calcul se pot situa peste sau sub valorile Tabelului 2. Și că proiectanții trebuie să utilizeze debite reale de calcul și nu să le înregistreze doar în software:
„Dacă datele de fabricație pentru presiune minimă de curgere și debitul de calcul se situează sub valorile menționate în tabel există două opțiuni:
Dacă instalația de apă potabilă trebuie dimensionată din motive igienice și economice pentru valorile cele mai scăzute, atunci acest proces trebuie stabilit cu clientul și premisele de proiectare pentru punctele de curgere (presiune minimă de curgere, debit de calcul) trebuie preluate în dimensionare.
Dacă instalația de apă potabilă nu este dimensionată pentru valorile reduse atunci trebuie respectate valorile din tabel. Dacă datele de fabricație se situează peste valorile menționate în tabel, atunci instalația de apă potabilă trebuie dimensionată cu valorile de fabricație.”
Respectarea consumurilor efective și a debitelor de calcul la „bunurile albe”
În plus față de disponibilitatea armăturilor de economisire a apei, a WC-urilor și pisoarelor sunt și consumurile și debitele de calcul ale mașinilor de spălat rufe și de spălat vase etc. („bunuri albe”) clar mai reduse decât în momentul în care au fost înregistrate debitele de calcul ale robinetelor dublu servici din Tab. 2 din DIN 1988--300. Și aici sunt posibile potențiale de economisire suplimentare care duc de asemenea la instalații de apă potabilă încă și mai „suple”.
Creșterea potențialului economic și ecologic
Dacă la solicitarea investitorului proiectantul de specialitate dimensionează mult mai suplu instalația de apă potabilă a unei clădiri cu debitele reduse de calcul poate fi crescut un potențial economic și ecologic remarcabil. Întrucât astfel de dimensiuni atât de clar reduse la țevi, conectori, izolații și coliere de fixare țeavă determină costuri de investiții și de exploatare scăzute. Acest fapt reduce în continuare necesarul de spațiu în căminele separate pentru țevi de apă caldă și rece, ceea ce crește în același timp suprafața utilă per etaj.
Exemplu din practică: recalcularea unei clădiri rezidențiale cu șase unități
Lucrarea de licență a lui Luca Güsgen conține un exemplu din practică concludent cu calculele și potențialele de economisire corespunzătoare. În baza debitelor de calcul ale armăturilor de evacuare cu economie de apă și ale WC-urilor disponibile pe piață (Tab. 1) și a valorilor conform Tabelului 2, DIN 1988-300, el a realizat un calcul comparativ al unei locuințe cu șase unități rezidențiale (fig. 4).*
Rezultatele calculelor comparative
Comparația calculelor arată cât de mare este potențialul ecologic dacă nu sunt utilizate valori fixe pentru dimensionarea instalațiilor de apă potabilă, ci valorile reale ale armăturilor cu economie de apă. În Tabelele 2 și 3 sunt prezentate rezultatele calculelor comparative. „Conform așteptărilor spectrul pentru dimensiunile țevilor se deplasează clar către dimensiuni mai reduse. Astfel, în baza țevilor de cupru utilizate în această clădire, utilizarea de cupru scade cu aproximativ 40 % din procentul de greutate. Din punct de vedere ecologic este o valoare remarcabilă”, explică Dr. Peter Arens. După cum se deduce în continuare din Tabelele 2 și 3, lungimile conductelor se deplasează de la aproximativ 73 m pentru DN 12, respectiv 2,5 m pentru DN 10 (debite de calcul conform DIN 1988-300) la 35 m pentru DN 12 și 69 m pentru DN 10 (debite de calcul reduse).
„Din punct de vedere economic, aceste economisiri joacă din păcate doar un rol redus față de folosirea ecologică prin utilizare mai redusă de material. Singurul motiv: din punct de vedere financiar dimensiunile DN 10 ale țevilor, conectorilor, izolațiilor și colierelor de fixare țeavă (cu suma de 21,13 €/m) nu diferă aproape deloc de cele pentru DN 12 (21,76 €/m). Acest lucru se explică prin faptul că dimensiunea DN 10 este încă o dimensiune cu o cerere scăzută. Acest lucru s-ar schimba dacă DN 10 ar fi montate mai des pe viitor”, explică rezultatele Dr. Peter Arens.
Cât de clar ar putea scădea reducerea costurilor de investiție într-o clădire mai mare ne arată comparația concentrată în legătură cu cele mai mari două dimensiuni. Dimensiunea DN 25 se poate elimina în totalitate în această clădire cu 6 unități rezidențiale în cazul debitelor de calcul reduse și dimensiunea DN 20 se reduce în ceea ce privește lungimea. De aceea economisirea este de aproximativ 78 % în cazul acestor două dimensiuni: anterior se situa la 1.596 €, după aceea la 358 €. Întrucât marile dimensiuni pentru țevi, conectori, izolații și coliere de fixare țeavă contribuie în mod disproporționat la costuri în cazul clădirilor mari. Rezumând trebuie constatat faptul că în ciuda condițiilor-cadru nefavorabile menționate mai sus, costurile de investiție pentru aceste clădiri se reduc totuși cu aproximativ 17 % sau cu aproximativ 642 €. Baza acestei comparații o reprezintă prețurile brute pentru țevi de cupru, conectori, izolație și coliere de fixare țeavă.
Alte economisiri considerabile în funcțiune
Alte potențiale de economisire rezultă în funcționare. Pe de o parte scad direct costurile anuale pentru apă și apă uzată prin consumul de apă redus. În plus, scad costurile cu energia, întrucât mai puțină apă potabilă trebuie încălzită și trebuie menținută la temperatură în circulație. Aceste costuri cu energia nu au fost determinate însă în cadrul acestei lucrări de licență. „Acestea se pot deduce însă indirect din conținutul redus de apă”, explică Dr. Peter Arens. „Ultimul se reduce pentru această clădire cu aproximativ 40 %, calculat în baza metrilor de țevi utilizați pentru țevi din cupru. Această reducere a volumului de apă cu aproximativ 40 % reduce și cantitatea de apă care trebuie folosită la spălări în cadrul unei simulări a funcționării conform destinației, de exemplu, în timpul vacanțelor.” Pentru a nu trebui executate aceste spălări în mod manual, ci automatizat cu economie de timp și apă, se pretează utilizarea unui sistem de gestionare a apei, precum SWS de la SCHELL.
Proiectarea cu debite de calcul reduse scade costurile de investiții și de exploatare
Toate cele trei sisteme mari de certificare ecologică a clădirilor – LEED, BREEAM și DGNB – cuprind subiectul apei potabile ca o categorie proprie în sensul „economiei de apă”. Totuși niciunul dintre cele trei sisteme nu au în vedere subiectul igienei apei potabile. „De aceea anumite concluzii ar trebui puse la îndoială”, e de părere Dr. Peter Arens. Astfel, de exemplu, în clădirile existente punctele de curgere ale apei nu pot fi scăzute sub debitele de calcul ale DIN 1988-300 fără pune în pericol igiena apei potabile. Întrucât s-ar ajunge la un „ambuteiaj” a apei potabile în instalație și apoi ca urmare la posibile pericole pentru sănătate. De aceea captarea apei în clădirile existente poate fi redusă doar în mod limitat prin dispozitive de economisire a apei (a se vedea și aici).
Dr. Peter Arens descrie un posibil exemplu: „Dacă, de exemplu, la lavoare – așa cum este uzual adesea în clădirile existente – sunt montate armături „vechi” cu un randament de 8 până la 10 litri pe minut, acestea se pot reduce adesea prin schimbarea simplă a regulatorului de jet la un randament de 4,2 l/min conform Tabelului 2, DIN 1988-300, dacă instalația de apă potabilă a fost dimensionată în baza Tabelului 2, DIN 1988-300.”
În continuare, niciunul dintre cele trei sisteme nu au în vedere potențialele economice și ecologice ridicate care rezultă dintr-o reducere a debitelor de calcul, deci printr-un randament redus al armăturilor. Întrucât acestea permit, în cazul unei proiectări profesionale a unei instalații noi de apă potabilă conform DIN 1988-300, o reducere clară a dimensiunilor țevilor, conectorilor, izolațiilor și colierelor de fixare țeavă. „În acest sens și proiectantul de specialitate trebuie să ia în calcul aceste valori reduse”, avertizează Dr. Peter Arens și concluzionează: „Atunci măsurile de economisire a apei menționate țin de foarte puținele măsuri ecologice care scad costurile de investiție și de exploatare în mod remarcabil. În acest sens ar trebui prevăzute explicit aceste măsuri de economisire în toate trei sistemele printr-o dimensionare obligatorie a țevilor și încurajate cu un punctaj ridicat.”
* Indicații privind calculele
1) Pentru calculul locuinței, Luca Güsgen a folosit un program Excel care este utilizat de Handwerkskammer Südwestfalen (Camera Meșteșugarilor din Westfalia de Sud), agenția BBZ Arnsberg, și care este predat participanților în vederea utilizării ulterioare în cadrul firmelor de specialitate din domeniul instalațiilor sanitare.
2) Ca material pentru țevi, inclusiv al prețurilor brute pentru comparația de preț s-a ales de către acesta Viega „Profipress”, realizat ca instalație cu piesă T conform prevederilor germane DIN EN 806 și țevi în serie. În cadrul calculelor sale au fost luate în considerare costurile în baza lungimii țevilor și a materialelor de izolație, precum și numărul colierelor de fixare țeavă și patru dintre cei mai uzuali conectori .
3) În proiectare s-a renunțat la circulația apei potabile calde până la punctele de curgere din motive igienice și energetice, întrucât aceasta poartă cel mai adesea căldură evitabilă în pereți și spații sanitare și astfel indirect și în apa potabilă S-a aplicat pe lângă acestea „regula de maximum 3 litri” care este în continuare valabilă pentru ramificații (DVGW (A) W551).