Directive privind igiena apei potabile: o perspectivă istorică

Apa potabilă este cel mai important aliment. Însă dacă în apa potabilă există agenți patogeni precum legionella, aceștia pot determina un risc semnificativ pentru sănătate. Pentru a preveni acest lucru, astăzi calitatea apei potabile din clădiri este controlată cu strictețe. Până acolo, drumul a fost unul lung. În următorul articol de pe blog obțineți o prezentare generală a punctelor de referință în domeniul directivelor privind apa potabilă din anii 1970 până astăzi.

DVGW ca pionier al profilaxiei împotriva legionella

Comparativ cu Pseudomonas aeruginosa (comp. DVGW W 551-4, descoperite circa 1882), legionella este o problemă relativ nouă: prima epidemie cunoscută de legionella a avut loc în 1976 în SUA, dovedită cultural, legionella există abia din 1977. Apoi a mai durat câțiva ani, până când s-au putut determina cauzele. S-a stabilit că apariția legionella are legătură cu sistemele de circulație a apei, astfel încât apoi au fost gândite recomandări concrete de acțiuni. Acestea au fost stabilite de către DVGW, care și-a obținut astfel renumele actual de organism de reglementare pentru păstrarea igienei apei potabile în clădiri. Odată cu DVGW W 551, în anul 1993 a apărut prima reglementare în acest sens. Era valabilă pentru construcțiile noi și a fost completată în 1996 cu DVGW W 552, pentru renovări. În aprilie 2004 ambele fișe de lucru au fost consolidate și sunt în vigoare de atunci până în prezent ca DVGW W 551, ediția 04/2024. În prezent, este în curs de revizuire.

Acum 25 de ani: VDI 6023 intră în vigoare

Pentru administratori și cu asistența Ministerului Federal al Mediului din Germania (UBA), în decembrie 1999 VDI a publicat prima ediție a VDI 6023 cu titlul „Proiectarea, execuția, operarea și întreținerea instalațiilor de apă potabilă raportat la sănătate”. Renumiți specialiști în igienă și experți se numărau pe atunci printre autori. Directiva VDI 6023 este, în calitate de compendiu al igienei apei potabile, de multă vreme un document de referință în tehnica legată de igienă, deși nici nu urmărește, nici nu poate înlocui reglementările DIN în ceea ce privește proiectarea și instalarea de instalații de apă potabilă. Însă rezumă aspecte relevante pentru igienă, aproape esențiale, care nu au putut fi explicate atât de în profunzime în seriile DIN 806 și DIN 1988 sau DIN 1717. În plus, a fost prima reglementare care stabilea că după cel mult 72 de ore trebuie să aibă loc un schimb complet de apă la toate punctele de curgere. Această directivă centrală este încă în vigoare și în prezent. Administratorii pot implementa schimbul de apă fie manual, fie automatizat, de ex. cu ajutorul unor sisteme de gestionare a apei ultraeficiente.

2003 primul pas legislativ: monitorizarea calității apei potabile în clădiri

În calitate de specialist în igienă al SCHELL, atunci când Dr. Peter Arens scria în anul 2002 în IKZ primul său articol de specialitate „Aspecte legate de igienă la conceperea și operarea instalațiilor de apă potabilă, Partea 1: aspecte care afectează negativ igiena apei potabile“ și „Partea a 2-a: Exemple din practică“, pentru administratorii instalațiilor de apă potabilă nu existau încă obligații de analiză în clădiri. De atunci, branșa a învățat multe. Punctul de pornire a fost Ordonanța privind apa potabilă 2001, care a intrat în vigoare în 2003. Aceasta includea pentru prima dată și obligații de analiză la punctele de curgere ale instalațiilor de apă potabilă. De exemplu, administratorii trebuiau să efectueze verificări ale apei potabile fie neprogramate, fie la solicitarea autorităților. Iar autoritățile sanitare au fost însărcinate să analizeze prin sondaj apa potabilă cu privire la „legionella în instalațiile centrale de încălzire ale clădirii..., din care se pune la dispoziție apă potabilă pentru public...“, de ex. în școli, grădinițe, spitale, restaurante și alte instituții comunitare. Pe baza constatărilor obținute astfel pas cu pas cu privire la păstrarea calității apei în clădire, următoarele ordonanțe privind apa potabilă au evoluat continuu, la fel cum au făcut-o și soluțiile tehnice ale industriei. Și pentru prima dată, „Organismul de respectare”, precum și administratorii, proiectanții de specialitate și meseriașii au fost obligați prin Ordonanța privind apa potabilă să asigure calitatea ridicată a apei până la fiecare punct de curgere.

Un alt punct de referință: consultarea experților 2004 din Bonn

Un alt punct de referință esențial pentru igiena apei potabile în clădiri poate fi datat cu exactitate. Este vorba despre 31.03.2004, atunci când Prof. Dr. Dr. med. Martin Exner a invitat la o consultare a experților la Clinica Universitară Bonn. Acolo, „instalațiile imobilelor, din care se pune la dispoziție apă pentru public” au fost desemnate drept „potențial rezervor de infecții”. Prof. Dr. med. Exner a declarat acolo: „Ce este sigur este că o strategie proactivă, spre deosebire de una reactivă, este singura corectă.“ Rezultatele acestei consultări au fost publicate în 2006 în Monitorul federal al sănătății (V. 49, pag. 681-686). Această zi a reprezentat începutul, respectiv confirmarea pentru numeroase dezvoltări noi ale industriei.

Ordonanța privind apa potabilă 2011: legionella ca parametru de reglementare

În anul 2011, în Ordonanța privind apa potabilă art. 14, alineatul 3, a fost introdusă pentru prima dată obligația administratorului unei instalații de apă potabilă de a efectua analize pentru legionella și a fost introdusă noțiunea de „analiză a gradului de pericol“. Aceasta din urmă include verificarea cu privire la „respectarea cel puțin a regulilor recunoscute general ale tehnicii.“ Aceste analize ale gradului de pericol, denumite din 2023 evaluări ale nivelului de risc, permit verificarea critică a stadiului actual al tehnicii instalațiilor și duc parțial la o reevaluare a practicilor de instalare de până acum.

7 puncte de referință în istoria igienei apei potabile

• 1993: DVGW publică prima reglementare privind păstrarea igienei apei potabile în construcții noi (DVGW W 551)
• 1996: apare DVGW W 552 pentru renovări
• 1999: apare Directiva VDI 6023 „Proiectarea, execuția, operarea și întreținerea instalațiilor de apă potabilă raportat la sănătate“
• 2003: Ordonanța privind apa potabilă 2001 intră în vigoare
• 2004: consultare cu experți cu Prof. Dr. Dr. med. Martin Exner la Clinica Universitară Bonn
• 2006: rezultatele consultării cu experții sunt publicate în Monitorul federal al sănătății
• 2011: obligația de analiză cu privire la legionella este stabilită pentru prima dată în Ordonanța privind apa potabilă