Progrese în pozarea țevilor

Timpii de stagnare excesiv de lungi ai apei potabile în instalația de apă potabilă pot duce la depuneri și probleme microbiologice. Pentru a le minimiza, pozarea țevilor pentru păstrarea igienei apei potabile are o importanță ridicată. După ce, începând cu anii 1990, păstrarea calității apei în clădiri a început să intre tot mai mult în atenția legislativului, responsabililor cu igiena, proiectanților de specialitate, meseriașilor și administratorilor, și industria a început să se gândească la optimizări din perspectiva produselor. Vă oferim o prezentare generală a celor mai importante progrese în domeniul pozării conductelor și vă dezvăluim de ce instalațiile cu piese T reprezintă în cele mai multe cazuri cea mai eficientă și igienică alegere pentru instalațiile de apă potabilă.

Premisa de bază pentru păstrarea calității apei potabile în interiorul unei instalații de apă potabilă este un schimb regulat al apei la toate punctele de curgere. În 2013 acesta a fost stabilit pentru prima dată cu caracter obligatoriu prin Directiva 6023 VDI/DVGW de atunci. Încă de pe atunci, constatări actuale indicau faptul că punctele de curgere neutilizate devin țevi inactive, indiferent de pozarea țevilor. Pentru a facilita schimbul de apă regulat și complet deja din timpul „funcționării normale”, o instalație de apă potabilă trebuia pozată cât mai „suplu” posibil. Aceasta înseamnă că trebuie să aibă un conținut cât mai redus de apă și suprafețe reduse. Iar în privința numărului de puncte de curgere: se vor proiecta cât de multe sunt necesare, cât de puține posibil. Astfel este posibilă obținerea unui schimb de apă ridicat în timpul funcționării normale. În plus, instalații de apă potabilă pozate cât mai suplu înseamnă în același timp costuri reduse cu materialele și energia. Astfel, igiena apei potabile și economisirea de energie și de apă sunt în armonie de la început – chiar și în cazul spălărilor după stagnare ca urmare a întreruperilor de funcționare.

Duze Venturi în instalații inel în inel

La instalațiile din plastic, instalațiile inelare cu integrarea tuturor punctelor de curgere ale unei clădiri rezidențiale sunt foarte frecvente. Pentru aceasta, un distribuitor simplu este conectat la o țeavă de distribuție în care intră ambele capete ale inelului. Începând cu ISH 2007 exista posibilitatea de a integra punctele de curgere cu duze Venturi în instalația inel î inel. În cazul instalației inel în inel, punctele de curgere ale unei conducte rezidențiale sunt conectate de asemenea unele cu altele printr-o conductă circulară, însă ambele capete ale inelului sunt conectate acum la o duză Venturi. Această duză Venturi este montată direct într-o țeavă de distribuție. Fiecare duză Venturi generează la trecere o pierdere de presiune, așadar între cele două capete ale inelului conectat. Acest lucru duce la faptul că, la fiecare trecere a apei în țeava de distribuție, o parte a apei potabile curge și prin respectivul inel conectat. Acest principiu funcționează însă din păcate într-o singură direcție, aspect care trebuie avut în vedere! Asta înseamnă că, dacă într-un inel din amonte este utilizat unul dintre punctele de curgere, în inelele din aval nu se întâmplă nimic. În plus, pentru un schimb de apă complet, este nevoie de cantități de apă de clătire extrem de mari, deoarece la o clătire finală numai 10 % din apa potabilă trece prin inel, iar 90 % curge direct prin duzele Venturi. Astfel, la fiecare schimb de apă, și apa de stagnare a primului inel ajunge întotdeauna parțial din nou în fiecare inel din aval – ceea ce înseamnă că, fără un schimb de apă crescut, problemele de igienă se pot propaga rapid în întreaga clădire. În acest context, este de înțeles că nici acest tip de instalare nu este eliberată de obligația prevăzută prin Ordonanța privind apa potabilă și prin reglementări (DVGW W 551-4, VDI 6023 fila 1), de a utiliza fiecare punct de curgere. Numai astfel se pot evita țevile inactive nepermise. În plus, și din motive energetice, instalațiile inel în inel trebuie puse sub semnul întrebării. În comparație cu instalațiile cu piesă T, acestea au un volum de apă cu aproape 25 % mai mare și suprafețe cu aproape o treime mai mari, prin intermediul cărora apar pierderi evitabile de căldură de circulație, respectiv apa rece preia amplificat căldura soarelui și o stochează în volumul de apă excesiv.

Alternativă: țevi în serie

O altă opțiune au fost țevile în serie, la care punctele de curgere utilizate rar, precum armăturile de cadă sau țevile pentru irigarea grădinii, au fost integrate. Suplimentar, pentru această variantă de instalație se aplica recomandarea de a plasa puncte de curgere utilizate frecvent, precum WC-urile, în zona de capăt. Ulterior, aceste puncte de curgere au fost însă înlocuite cu stații de clătire, deoarece la acel moment armăturile de curgere cu funcție de clătire erau aproape inexistente. Însă dat fiind debitul redus calculat, de numai 4 sau 10 l/min, stațiile de clătire pot sprijini schimbul general de apă, însă nu oferă viteze de debit relevante în țevi de distribuție sau inele de mai mari dimensiuni. Pentru aceasta este necesară acționarea/declanșarea mai multor stații de clătire sau armături simultan (VDI 6023 fila 1). Trebuie urmărite viteze de curgere mari, de 1 m/s, pentru a obține nu numai un debit turbionar, ci și o viteză de curgere care să „curețe”. Dacă nu se întâmplă acest lucru, se pot forma sedimente și schimbul de apă are loc numai în mijlocul conductei. Acest caz poartă denumirea de fenomen țeavă-în-țeavă.

Instalații cu piesă T: astăzi, cea mai bună alegere pentru pozarea igienică a țevilor

Dimensiuni mai mici ale țevilor și colierele de fixare țevi sunt mai ecologice, datorită utilizării unei cantități mai mici de material și sunt mai avantajoase decât țevile de dimensiuni mai mari. Datorită conținutului mai redus de apă, nu numai că se facilitează schimbul de apă – un alt efect secundar sunt suprafețele reduse, care provoacă mai puține pierderi de căldură la conductele de circulație și protejează și apa potabilă rece împotriva încălzirii evitabile. Aceste argumente, precum și noi constatări din teorie și practică duc la faptul că în prezent instalațiile de apă potabilă se realizează din nou preponderent ca instalații cu piesă T (sau ar trebui realizate astfel). Numai punctele de curgere inevitabile, însă utilizate rar, se execută sub formă de instalații în serie sau instalații inel în inel. Căci vechile instalații fiabile cu piesă T le oferă proiectanților de specialitate, meseriașilor și administratorilor diverse avantaje:

• căi de curgere clare din punct de vedere hidraulic
• simplu de instalat
• volum de apă mai redus (-25 %)
• suprafețe mai reduse (-29 %)
• economie ridicată de costuri de 21 % numai la material

Exemplu din practică: atât de economice sunt instalațiile cu piesă T

Potențialul enorm de economisire devine clar pe baza unui exemplu practic. Aici, pentru un imobil real, un gimnaziu cu sală de sport, au fost calculate diferențele între variantele instalație cu piesă T, instalație în serie și „instalație circulară & în serie“ (instalație inel în inel) raportat la volumul de apă în litri, suprafața interioară în metri pătrați și conținut de apă al țevilor individuale de alimentare.

Tipul de instalație „circulară & în serie“ prezintă cel mai mare volum de apă și cele mai mari suprafețe interioare, în timp ce instalația cu piesă T punctează cel mai slab la volumul de apă al țevii individuale de alimentare, cu 0,16 litri per punct de curgere.

În imobilul analizat, costurile cu materialele pentru o instalație cu piesă T au fost cu circa 21 %, respectiv 53.000 € mai mici decât costurile cu materialele (fără costuri de montaj) ale unei instalații circulare & în serie (sursa: Studiu succint de la FH Münster, Prof. Dr. Franz-Peter Ing. Schmickler, M. Eng. Stefan Cloppenburg).

Informații suplimentare despre proiectarea eficientă și igienică a instalațiilor de apă potabilă găsiți aici.